1. Ce multe ploi trăite,
ce-adânci înseninări,
mi-au modelat ființa,
pe sfintele cărări.

R1: Căci fără ploi și vânturi
stârnite-n viața mea,
/: n-aș fi păstrat credința,
şi n-ar fi roade-n ea! :/

2. Înseninări plăcute
cu soare blând şi plin,
le pot gusta frumsețea
când nori se duc și vin...

R2: Şi norii și furtuna,
şi ploile când bat,
/: sunt toate-aducătoare
de rod tot mai bogat. :/

3. Fiți binecuvântate
voi ploi din negri nori,
voi mi-aţi umplut viața
cu veșnice comori.

R3: Voi mi-ați adus lumina
și harul de nespus,
/: fiţi binecuvântate,
voi ploi de la Isus! :/

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 129